Când vine vorba de cumpărat cărți , majoritatea dintre noi apelăm la librării deoarece preferăm cărțile noi, însă problema apare când vrem să citim cărți mai vechi care nu se mai găsesc pe piață. Atunci suntem nevoiți să apelăm la anticariate, acolo avem toate șansele să găsim cărți mai vechi.
Exact într-o astfel de situație am fost și eu, am tot căutat cărți despre acvaristică dar nu am găsit mare lucru în librării. Aceste cărți îmi sunt necesare pentru a mă documenta despre anumite specii de pești,plante și bolile acestora, nu e chiar așa de simplu pe cât pare să deții un acvariu. Singura carte găsită în librării a fost un curs de acvaristică pe care l-am găsit la librăria online Delfin, așa că am fost nevoit în final să apelez la anticariat pentru mai multe cărți… însă nici la anticariate nu se găsesc…eu am achiziționat ultimele exemplare din stoc și nici nu am mai văzut să existe pe undeva disponibile.
Singurul anticariat la care am găsit astfel de cărți se numește Anticariat Online Ursu. Spre surprinderea mea s-au mișcat destul de repede, cărțile au ajuns de pe o zi pe alta. Cu librăria Delfin am avut de așteptat deoarece cărțile pe care le aveau în stoc, două la număr erau deteriorate și a trebuit să aștept undeva la 7 zile, dar au avut bunul simț și m-au informat pe email legat de această problemă și evident m-au întrebat dacă sunt dispus să aștept.
În concluzie și anticariatele sunt o sursă importantă pentru achiziționarea cărților, mai ales a cărților vechi sau a celor tehnice care nu se mai găsesc în librării.
Voi de unde vă procurați cărțile ?
Sincer, nu prea mai cumpăr cărți, dar chiar am găsit o carte pe care o doream de multă vreme într-un anticariat: printrecarti.ro
Mulți nu prea mai cumpără cărți… curând vor dispărea.
„Cărțile” fac jocul, Ștefane, indiferent de locul din care le procuri! Nu știu cum să-ți spun că e în zadar căutarea în deșert a unui adevăr ce nu există.
Băieții cu „carte” au parte. Să nu ne supărăm pe ei că au fost „descurcăreți” când noi înșine i-am ales…
.
Aici e problema că ăștia care i-am ales nu au carte.
Cum poți să afirmi că n-au carte când toți au diplome de doctor, Ștefane?
Nu contează modul în care și-au făcut parte de „carte” atâta vreme cât ei fac jocurile și noi doar chibițăm de pe margine.
Ar fi cazul să le tăiem cărțile…
Da au diplome cumpărate…și ocupă posturile celor care chiar învață.
Întrebare de o sută de puncte: cine e de vină că aleșii își permit să cumpere diplome la kilogram, ca în piața de legume?
Cine sa fie de vina… sistemul corupt care așteaptă numai șpagă.
E foarte comod să dăm vina pe sistem, da’ „sistemul” ăsta cine îl girează dacă nu noi, alegătorii?
Nu poate exista mituit fără mituitor sau vânzător fără cumpărător. E o „lege” a pieței libere.
La noi „piața” e atât de „liberă” încât am ajuns să impozităm bacșișul chelnerilor dar ne doare în cot de furtul intelectual…
Ne vedem de-ale noastre, mulțumiți că avem cui da șpagă.
Acum vor să impoziteze averile…as vrea sa o vad și pe asta…cică cu banii strânși ii vor ajuta pe săraci.
Auzii o știre zilele trecute, cum că bogații mapamondului (întruniți la Davos) au cerut guvernelor lumii să le impoziteze averile.
Ca să vezi ce chestie…
Într-o vreme aveam buget lunar pentru cărți și-l depășeam uneori. De vreo doi trei ani împrumut de la bookster. Mai cumpăr apariții noi dacă mă atrage ceva și nu am răbdare să ajungă și la bookster. Anticariat? Rar de tot…da-mi place să pierd vreme prin el.
E bun anticariatul când cauți cărți mai vechi care nu se mai găsesc pe piață…eu doar pentru asta apelez la anticariat.
Încă există biblioteci, domnule Redoo. Și la mine în sat este una în care nu a călcat picior de muritor (cred că am fost ultimul cititor care i-a trecut pragul, dar asta a fost cândva, în anii ’90) de la „revoluție” încoace.
Culmea „democrației” este că biblioteca din sat are bibliotecar. Mă rog, nu e doar bibliotecar, e și director de Cămin Cultural. Na, că iar am dat-o pe cumetriile din politică!
Imaginați-vă o comună cu o mie și-un pic de locuitori condusă de o primărie în care vreo 17 angajați taie frunză la câini. Ca să completez „tacâmul” adaug încă 2 agenți de turism (angajați în Centrul de informare turistică construit cu 200.000 de euro din bani europeni) și încă un director de Cămin Cultural (comuna e formată din două sate, fiecare cu „Căminul” lui!).
Să mai zică cineva că merită să mergi la librărie!
Eu sunt dependent de cărți de citit, și mă duc si la anticariat și la librării deopotrivă.
Dar și pe net caut, și mă mulțumesc cu ce găsesc. Uite acum am pe desktop ”picnic la marginea drumului”. Luna trecută am avut ”Sfârșitul eternității” de Asimov.
Nu se compară cititul de pe desktop cu lecturarea unei cărți, domnule Andu YY, dar adevărul e că la ce prețuri au cărțile din librării e mult mai rentabil pentru amatorii de carte cititul pe monitor.
Eu cred că în viitorul apropiat se va renunța la tipărirea cărților…
Nici cărțile online nu sunt la prețuri prea mici.
Haideți să nu ne mai ascundem după deget, domnule Ștefan. Câți dintre cei prezenți în online sunt „consumatori” de carte?
Uităm prea devreme că suntem un popor care și-a „investit” banii în jocuri piramidale (la Caritas mă refer) și în Fonduri Naționale de Investiții. Dacă ați uitat, vă reamintesc câteva nume: Stoica, Vântu, Vlas…
Cui îi mai pasă de carte în zilele noastre? Doar naivii (ca mine și ca dumneata) mai cred că știutul e un atu…
Trăim o eră a ticăloșilor (vorba lu’ Marin Preda) în care șmecheria e virtute, cinstea e un defect și minciuna e stăpână.
Ce mai rămâne de spus? Mergeți la anticariate, biblioteci și librării. Citiți cărțile trecutului ca să înțelegeți prezentul și să anticipați viitorul.
E clar: iarăși m-am înecat în valurile berii…
Frumos ai spus asta „Citiți cărțile trecutului casa înțelegeți prezentul și să anticipați viitorul.”
Oricât de frumos aș spune, tot nu mă crede nimeni.Băutorii de bere (ca mine) nu au credibilitate…
E mai comod să crezi în promisiunile făcute în gura mare de candidații la funcții publice. Nimeni nu se întreabă de ce îi votăm cu repetiție pentru că majorității îi place fenta și șuteala.
Asta e, n-avem ce face! Trebuie să alegem răul mai mic…
Clar înclin spre anticariate. Cât timp am locuit în București am frecventat Anticariatul Unu, poate cel mai bune de la noi căruia i-am trecut pragul vreodată. La Iași, unde locuiesc acum, sunt foarte puține, iar alea care sunt nu mă prea dau pe spate.
Da și eu sunt adeptul anticariatelor…însă acum majoritatea lor s-au mutat și în online.