Scriu acest articol deoarece nu înțeleg cum gândesc unii oameni, când vine vorba de alegerea locului de muncă. Se angajează, semnează un contract și după câteva zile ajung la concluzia că nu le place de fapt la locul de muncă.
Cum îți poți face o părere dacă îți place sau nu în 2 zile nu prea înțeleg…sau ce să înțeleg că unora nu prea le place munca?…altfel nu se explică. Atât timp cât ți se prezintă activitatea, salariul,condițiile contractuale și semnezi contractul înseamnă că ești de acord în totalitate. Cu toate astea văd o mulțime de oameni care se perindă pe la firme câte două, trei zile…nici nu au habar ce caută acolo sau ce e cu viața lor.
Sau mai sunt unii care nu au nici studii de bază,adică un liceu terminat și au pretenții salariale de zici că au făcut doctorat și la fel se angajează se prezintă câteva zile și după adio, nu mai auzi nimic de ei… seriozitate zero…însă și legile protejează prea mult angajații, eu așa consider.
În România există o lipsă de personal tocmai și din această cauză, nu că sunt salariile mici sau condițiile grele…oamenii sunt de vină în mare parte deoarece au așteptări prea mari comparativ cu experiența sau cu studiile, plus că oameni serioși greu găsesc firmele în ziua de azi.
Eu zic că abia după 6 luni maxim 1 an îți poți face o părere exactă, legată de locul de muncă…adică dacă ți se potrivește sau nu… în rest toți cei care au păreri după 2 zile, nu prea au chef de muncă. Când cineva are pretenții de la o firmă trebuie să și ofere ceva în schimbul lor…voi de ce părere sunteți?
Problema enuntata de tine se vede mai ales la „Generatia Y”, adica cei pana in 25-30 de ani ce vin cu o mentalitate care cumva nu concepe sa o ia de jos si sa urce treptat, ei vor sa sara direct sus, confundand visele cu obiectivele si nefind dispusi nici sa munceasca mult pentru asta si nici sa aiba prea multa rabdare. De aici pornesc toate problemele si cred ca de vina sunt generatia care i’a crescut asa si nu i’a invatat de mici cu munca si asumarea responsabiltatilor, lucru care se vede si in rezultatele scolare dezastruoasa din ultima vreme, despre asta dezbatand recent la mine pe blog.
Pot sa confirm că și la generațiile trecute de 40-45 ani e la fel .
Se trezesc la 45 de ani că au pe cartea de munca 2 ani lucrați. 😄😄😄 .
E un context complicat si o discutie destul de complexa. Asta de anii aia prefera sa plece dincolo pe salarii mult mai ok decat la noi, cunosc si eu cazuri, cartea aia de munca find ceva ce oricum nu mai conteaza, vremurile sunt altele, dinamica alta, 900 lei pensie, ca pe aici sunt cei mai multi ca perspectiva, un deziderat pe care patronatul nu mai poate miza ca avantaj. 🙂
Cartea de munca nu mai e de actualitate pentru că oamenii nu se gândesc pe termen lung…vechimea în câmpul muncii este foarte importanta…
Mulți care lucrează prin străinătate, nu sunt cu acte…deci munca la negru…
Nu mai e importanta din motivul pensiilor mici, aka minime la care multi se asteapta plus viitorul sumbru al sistemelor actuale de pensii, statistica vorbind de la sine.
Depinde, pensiile nu sunt mici daca ai un salariu mare .
Pai aici e problema, ca cei mai multi nu au un salariu mare, media e undeva pe la 2.000 de lei, adica mai nimic cu o pensie minima la nivelul asta de cotizatie. Aceiasi problema apare si la cei cu salarii ceva mai maricele, unde cotizatia la fondul de pensii tot pe salariul minim e. Una peste alta, eu nu contest rostul acelei carti de munca doar pentru ca pe mine nu m’a interesat si am un alt plan de pensionare, ci incerc sa explic niste motive pentru care cei mai multi nu tin cont de asta si sunt interesati tot mai putini pe timp ce trece. Acum conteaza cu totul altceva, respectiv nivelul de salarizare in raport cu timpul liber sa cheltuie banii aia; avantajele unui loc de munca cu program flexibil; mediul de lucru; posibilitatile de avansare in timp si alte lucruri care incepusera deja sa se schimbe dinainte de paraghelie si au fost mult accelerate in perioada aia. Din pacate patronii care nu pricep aceste schimbari si nu se adapteaza rapid la noua normalitate vor avea probleme mari in viitorul apropiat, mai ales ca vine din urma o generatie MULT mai pragmatica si individualista, cu care va fi tot mai greu de negociat pentru ca alternative sunt tot mai multe si la indemana. 🙂
Ai dreptate din urmă vin alte generații, însă îți zic sigur că la un salariu de exemplu de 3500 lei ai o pensie destul de bună.
E o pensie la nivelul putin mai sus decat nivelul supravietuirii, dar cam atat. 🙂
Da dar tot e ceva, decât nimic…mai ales că mai contează și încadrarea…și dacă ești pe o funcție cu calificare îți ridică pensia destul.
Unora nu le place munca , ei vor sa castige bani grei fara sa intinda un deget , fara sa stea prea mult la munca si evident sa seta non stop pe telefon la munca , altfel ei nu pot sa „munceasca”
Chiar azi s-a angajat unul la mine la firma, înainte să scriu articolul și deja pleacă 😂😂😂